Cel mai adesea asociem cortizolul cu stresul, și stim că stresul este dăunator.
Însă, este bine să diferențiem între un stres util, pozitiv, pe termen scurt, care ne mobilizează și ne face reacție în caz de pericol, când avem un termen limită pentru a termina ceva sau avem de pregătit și susținut unui examen etc. când urmează un eveniment important sau când așteptăm o veste importantă.
Cu alte cuvinte organismul eliberează un val de cortizol ori de câte ori percepe o amenințare (fizică sau emoțională), face parte din mecanismul de supraviețuire „luptă sau fugi” (fight or flight).
După trecerea evenimentului sau amenințării, nivelul cortizolului în organism revine la normal.
Stresul cronic
Nu același lucru se întâmplă în cazul unui stres cronic – corpul rămâne setat pe acțiune (luptă sau fugă), și nu mai are răgazul de a se echilibra – e ca și cum am fi la volan, într-o cursă care nu se mai termină.
Gata de start, în depășire sau atenți să nu fim depășiți. Mergem cu viteză maximă dar fără să ieșim de pe pistă, fără porțiuni drepte de drum și fără să ne oprim să ne bucurăm de peisaj, să ne întindem sau să ne relaxăm.
În astfel de situații nivelul de cortizol rămâne crescut pe termen lung, cu efectele sale negative:
- Tulburări de somn, insomnie sau somn agitat – cortizolul împiedică relaxarea, iar lipsa unui somn odihnitor poate exacerba problemele de sănătate mintală, creând un cerc vicios.
- Probleme în reglarea emoțiilor – nivelele ridicate de cortizol pot face persoanele mai vulnerabile la fluctuațiile emoționale și pot reduce capacitatea de a face față stresului. A fi mereu în alertă, sub tensiune se asociază cu anxietate, iritabilitate, ajungem „ceață mentală” și depresie.
- Cortizolul în exces poate afecta memoria și capacitatea de concentrare, prin impactul asupra structurilor din creier, implicați în procesarea memoriei.
- La nivel comportamental intervine evitarea – stresul și nivelul ridicat de cortizol pot determina persoanele să evite situații care le provoacă anxietate, ducând la izolare socială și la deteriorarea relațiilor interumane.
- Poate provoca creștere în greutate, depunere de grăsime în zona abdominală și a feței, slăbirea sistemului imunitar, hipertensiune arterială, slăbiciune musculară și risc crescut de osteoporoză.
Rolurile necesare ale cortizolului
DAR, pe lângă cortizolul emis și util în situațiile de stres, acesta este necesar în reglarea metabolismului (implicat în prelucrarea și folosirea carbohidraților, grăsimilor și proteinelor), a glicemiei (pentru a oferi energie rapidă creierului și mușchilor în situații critice), reduce inflamația, menține tensiunea arterială prin echilibrarea de sării și sare în corp, și controlează ciclul somn-veghe!
Cortizolul și hormonii stării de bine
Dacă integrăm înțelegerea cortizolului în ecuația hormonilor fericirii, să reținem că acesta poate influența neurotransmițătorii și hormonii care reglează starea de bine și funcțiile emoționale.
Astfe, cortizolul:
- Reduce nivelurile de dopamină, scăzând motivația și plăcerea în activitățile zilnice.
- Inhiba producția de oxitocină. Stresul cronic și nivelurile ridicate de cortizol pot afecta interacțiunile sociale și capacitatea de a forma relații strânse.
- Afectează eliberarea endorfinelor. Deși în momentele acute de stres, corpul poate produce endorfine ca un mecanism de apărare pentru a combate durerea, stresul cronic poate duce la o scădere a nivelurilor de endorfine, contribuind la o stare generală de disconfort.
- Influențează nivelurile de serotonină, ceea ce poate contribui la dezvoltarea depresiei și anxietății.
Echilibrul hormonal
Un echilibru adecvat între cortizol și acești neurotransmițători/hormoni este esențial pentru menținerea unei stări mentale sănătoase.
