FAQ

Întrebări frecvente despre terapie și procesul terapeutic

Care este diferența dintre un psiholog, un psihiatru și un psihoterapeut?

„Psiholog” e un termen care în limbajul cotidian acoperă ceea ce reprezintă psihologul clinician, dar și psihoterapeutul.

Diferența constă în competențele delimitate de colegiul psihologilor, dar care în realitate se suprapun.

Psihologul clinician este cel care face evaluări prin aplicarea unor teste omologate, pune un diagnostic, emite avize și oferă consiliere psihologică (un fel de intervenție de urgență, limitată ca număr de ședințe).

Dacă este cazul, clinicianul recomandă un consult psihiatric și/sau tratament psihoterapeutic.

Psihiatrul se ocupă de biochimia creierului. Pune un diagnostic și prescrie un tratament medicamentos, care va trebui monitorizat și adaptat în funcție de evoluția tulburării. De asemenea, poate recomanda tratament psihoterapeutic.

Psihoterapeutul, fie că are fie că nu un diagnostic anterior, face o evaluare și pune un diagnostic, atât pe criteriile DSM (instrument folosit în clinică și psihiatrie), cât și în funcție de formarea pe care o are.

(Spre deosebire de clinician și psihiatru, psihoterapeuții diferă ca orientare, abordare și conceptualizare a cazurilor – de obicei găsiți informații pe site-ul acestora, al colegiului psihologilor, sau vi se face o scurtă prezentare la prima întâlnire – sau puteți cere detalii la primul contact telefonic).

Dacă psihiatrul tratează medicamentos un dezechilibru chimic, clinicianul intervine în aici și acum, psihoterapeutul este alături de client în a găsi sursa problemelor actuale, în a le da coerență și sens, și a integra informațiile găsite (amintiri, convingeri, emoții reprimate etc.) pentru o (re)definire a cine suntem.

Aș mai vrea să clarific faptul că psihologul clinician și psihiatrul lucrează cu „pacienți” (pentru că au un diagnostic), iar psihoterapeutul cu „clienți”. Știu că sună într-un anumit fel „client”, dar nu s-a găsit o formulă mai potrivită. Colegiul propune termenul „beneficiar”.

Cum știu dacă am nevoie de psihoterapie? Trebuie să am o problemă gravă sau pot merge și pentru dezvoltare personală?

Psihoterapia și dezvoltarea personală se suprapun într-o anumită măsură: obiective generale precum rezolvarea blocajelor, o stare generală mai bună și o înțelegere mai profundă sunt comune.

Ambele se focusează pe ce este aici și acum și pe cum ajungem la obiectivul propus.

Psihoterapia însă poate privi și spre trecut, spre rezolvarea unor situații care ne sabotează (evenimente adverse din copilărie, traume, probleme de atașament etc.).

Cât timp durează terapia până apar rezultatele?

Nici cele mai structurate abordări psihoterapeutice nu au un răspuns clar la această întrebare.

Depinde de disponibilitatea fiecărei persoane de a se privi. Aceasta, la rândul ei, depinde de cum se simte în cabinet (ideal ar fi să se simtă în siguranță, nejudecat, acceptat cu tot trecutul și prezentul său intern și extern) și de rezistențele sale la schimbare.

Dacă simțiți că terapeutul vă ajută să explorați, sunteți în locul potrivit. Dacă simțiți că intrați în defensivă, discutați despre asta sau schimbați terapeutul.

Ce se întâmplă în prima ședință de psihoterapie?

În prima ședință aloc 10–15 minute pentru aspecte generale – mă prezint și îmi prezint abordarea, ce înseamnă un demers terapeutic (frecvență, durata unei ședințe, cost, contract).

Apoi discutăm despre ce l-a adus pe client în cabinet și ce își dorește de la întâlnirile noastre.

În primele ședințe de terapie ne cunoaștem și stabilim dacă putem lucra împreună – este foarte important să decidem că suntem în locul potrivit.

Este totul confidențial? (Există situații în care psihologul trebuie să rupă confidențialitatea?)

Confidențialitatea și lipsa judecării sunt reguli de aur.

Legea impune însă unele excepții:

Situații de (auto)vătămare: clientul prezintă un risc iminent de suicid sau auto-mutilare gravă sau exprimă intenții clare și planificate de a face rău unei alte persoane identificate.
Obligativitatea raportării oricărei suspiciuni rezonabile privind abuzul asupra unui minor, asupra unei persoane vârstnice sau a unei persoane cu dizabilități care nu se poate proteja singură, ori neglijarea gravă a unui copil.
Solicitări legale: când se prezintă o ordonanță oficială venită de la un judecător, de exemplu în cadrul proceselor penale (legate de terorism sau omor).

Cum aleg psihoterapeutul potrivit pentru mine?

Tehnic, îi poți verifica acreditarea. Asigură-te că are drept de liberă practică. De regulă informația apare pe site-ul psihologului (număr RUP) și poate fi verificată pe site-ul colegiului psihologilor.

Ca abordare, există peste 400 de tipuri de terapie, cu suprapuneri și diferențieri. Un psihoterapeut bun va găsi un echilibru între nevoia clientului și rigorile abordării în care s-a format.

Logistic, ia în considerare prețul, locația/formatul (prezență fizică sau online) și dacă orele disponibile se potrivesc cu stilul tău de viață.

Poți cere recomandări, dar cu prudență: ce funcționează pentru un prieten s-ar putea să nu fie potrivit pentru tine.

CEL MAI IMPORTANT: după prima discuție (chiar telefonică), observă cum te simți. Te simți ascultat și acceptat? Îți respectă timpul și spațiul? Îți poate explica cum te va ajuta?

Fugi de un terapeut care:

îți oferă sfaturi directe (ex: „Ar trebui să divorțezi”);
vorbește mai mult despre sine decât despre tine;
încearcă să creeze o relație de prietenie sau romantică în afara cabinetului;
îți garantează „vindecarea” într-un număr fix de ședințe.